Alexandra PalconiUșor, da?

Am amânat intenţionat postul acesta, pentru că mi-a fost groază şi lehamite să scriu despre ce s-a întâmplat ieri în Piaţa Victoriei (Operei) din Timişoara. Aşa cum am scris în postul anterior, în 20 decembrie, de la ora 12:00, au fost pornite sirenele oraşului, pentru a marca 22 de ani de când Timişoara a devenit primul oraş liber de comunism. Tot la aceeaşi oră, liderii asociaţiilor de revoluţionari trebuiau să ţină discursuri în balconul Operei… Apăi, una a fost să citesc programul zilei de 20 decembrie în presa timişoreană şi alta a fost să mă duc la faţa locului.

Pe lângă faptul că ieri au fost câteva tentative de ninsoare deasupra Timişoarei, iar aerul rece şi umed îţi tăia respiraţia, la ora 12:00 fără 5 minute, în faţa Operei nu era nimeni. Doar trecătorii, care-şi vedeau liniştiţi de ale lor. Deodată s-au strâns vreo 15-20 de revoluţionari care au urcat, prin intrarea actorilor, în incinta Operei Române şi mai apoi, au ieşit în balcon. Aveau steaguri perforate la mijloc, ca în decembrie 1989, când revoluţionarii au scos stema comunistă din inima drapelului românesc. Au început să strige lozinci, precum: “Azi la Timişoara, mâine în toată ţara!”, “Timişoara nu uita, pentru tine vom lupta!”, etc.

După care, revoluţionarii au reuşit să transforme momentul într-un protest de prost gust, pe care, din partea mea, ar putea să-l manifeste oricând, dar NU de Zilele Revoluţiei! Pentru că Revoluţia din 1989 este despre cei care au murit luptând pentru ţara asta, nu despre tăierea indemnizaţiilor şi beneficiilor de revoluţionari (adică, e gata cu 500 euro/lună, servicii medicale şi transport gratuit, teren intra şi extra vilan, etc.). Înţeleg şi eu dacă aceste lucruri se acordă acelor oameni care au luptat la `89, au fost răniţi şi acum suferă de vreun handicap, dar revoluţionarii care erau ieri în balconul Operei din Timişoara păreau să fie perfect sănătoşi şi plin de energie când strigau: “Jos Băsescu!”, “Jos guvernul Boc”, “Băsescu nu uita, Timişoara nu-i a ta!”…  De fapt, pentru cine strigau toate lucrurile alea? Pentru cei care au murit?! NU! Strigau pentru ei, pentru că s-au obişnuit să trăiască pe spatele statului, în timp ce aţii muncesc din greu pentru a li se acorda lor indemnizaţii, când şi ei sunt perfect apţi de muncă. Apropo, ştiaţi că-n 2009 existau cca. 6800 de certificate de revoluţionari, iar în 2011 avem nici mai multe, nici mai puţine de 17000?! Mie-mi miroase a falsuri şi a oportunişti.

Şi lozincile de acest gen au însemnat ieri discursuri pentru revoluţionarii din balconul Operei, iar sirenele oraşului au sunat timp de un minut şi jumătate, nu trei minute cum scria prin presă. Observ că nu-s singura care se simte indignată de aceste proteste politice ascunse sub comemorarea Revoluţiei de la 1989. Puteţi citi câteva opinii foarte bune despre revoluţionarii lui 2011 la VisUrât şi Daniel Sima.

Am promis cuiva că voi filma şi m-am ţinut de cuvânt: