Alexandra PalconiUșor, da?

Mie întotdeauna mi-au plăcut mai mult bărbații cu simțul umorului, că de la prea mult romantism risc să fac o isterie de…râs. Și aș avea vreo câteva povești despre pățaniile mele cu bărbați romantici, dar nu vi le zic azi, fiindcă am altceva în ”program”. Azi vă povestesc despre Ovi Sîrb, omul care, când s-a născut, vreuna dintre ursitoare a fost dată afară din CIU (Congreția Internațională a Ursitoarelor), fiindcă l-a înzestrat cu mult mai mult umor și peste limita admisă oamenilor de rând.

Pe Ovi Sîrb l-am cunoscut abia la începutul acestui an, prin senior Andrei Crivăț, care era pe atunci timișorean. Și-mi pare tare bine, că om mai amuzant ca el nu știu dacă am mai întâlnit. Știți genul ăla om cu umor care, dacă nu ești atent o clipă, riști să trezești trollat (într-un sens fain, evident)? Mno, cam așa e Ovi, mereu pus pe glume și mereu binedispus. Și îți vine să râzi de el/cu el și când e mega serios – ca atunci la deschiderea anului universitar (că între timp am devenit colegi de facultate), când Ovi, care se ocupă în prezent de grupul nostru de yahoo de la școală și de alte chestii tehnice, ne-a fost prezentat de profesori și chiar și acum îi văd în minte mutra serioasă, de student iminent, care este. Că râdeam în amfiteatru și-mi dădeam coate cu perechea din dotare. Ovi, îți amintești, da?

Noroc cu Corina, prietena lui, am aflat și eu că ”Dă-ți!”, o expresie pe care o folosesc atâta de des, a fost inventată tocmai de Ovi. Și, pe lângă că e cel mai amuzant blogger dintre bloggerii pe care-i cunosc, Ovi se știe cam la o sumedenie de chestii mișto. Nimeni nu-i egalează ”setea” pentru muzică de calitate și niciodată n-am reușit să-i înțeleg răbdarea pe care o are când caută vreo melodie. Majoritatea melodiilor pe care le știu de la Sitov – el le știa de la Ovi. Dacă vrei o părere despre un film, pe care urmează să-l vizionezi, am observat că cel mai bine e să-l întrebi pe Ovi înainte. Și nu știu dacă are rost să vă mai zic eu la ce se pricepe Ovi, că-i puteți lua blogul, citit de 36 de milioane de români, trei ţigani şi un ungur, să aflați singuri. Neapărat să citiți articolul ăsta! Eu l-am citit azi, am început să râd de una singură. Ș-apoi i l-am citit cu voce tare și lui Sitov, să râdem împreună de povestea lui Ștefan și a lui Ionuț.

Ideea e că mie-mi plac oamenii cu mult umor și bărbații amuzanți, în general. Și de Ovi mi-a plăcut de prima dată (nu vă gândiți la prostii, da?), că știe întotdeauna să spună și să facă cele mai trăznite lucruri, la care nimeni, dar, nimeni, mă, nu s-ar gândi! Și e timișorean ca mine. Și mi-e coleg de facultate. Și e unul dintre cel mai faini oameni din blogosfera românească. Deci, să știți că vorbesc în cunoștință de cauză! Și cred că am scris deja destule motive pentru care am decis să mă declar fană Ovi Sîrb și să-l susțin ca BlogJuan amuzant!

Și jur solemn, cu mâna pe laptop, că n-am primit mită!