Când alţii îţi pocesc numele de familie

Am văzut aici că cei de la televiziunea din Alba i-au pocit numele lui Flavius şi i-au spus Zemciuc, în loc de Neamciuc. Apoi, m-am gândit la mine şi la toate momentele (alea pe care mi le amintesc, că, aşa, sunt mult mai multe) în care mi-a fost pocit numele. Să nu mai zic că aproape de fiecare dată când trebuie să-mi spun numele de familie la vreun ghişeu, trebuie să dictez fiecare literă. Mai horror e când trebuie să-mi spun numele prin telefon. E ceva de genul: Aşa, notaţi? Deci: P – de la Popescu, A – de la Aurel, L – de la Laura, C, O, N, I. După care sunt întrebată: Palcon, da? NU! PalconI. Cu “i” la sfârşit. (Citește mai departe…)

Despre bărbaţi şi cosmetice

Nu cred că există femeie în această lume care să nu aibă o poveste despre un bărbat din viaţa ei care, la un moment dat, a încurcat gelul de duş cu şamponul sau cu balsamul. Sau şamponul cu gelul de duş. Sau şamponul cu loţiunea de corp. Îmi amintesc şi azi cum, prin anii adolescenţei, îmi cumpărasem ceva şampon şi balsam mai deosebite. Îi făceau foarte bine podoabei capilare şi ţineam foarte mult la ele, dar nu înţelegeam de ce se consumă atât de repede, în condiţiile în care îmi ştiam frecvenţa de spălare a părului. Totul până într-o zi, când mi-am dat seama că un domn din casă îmi confunda produsele pentru păr cu geluri de duş. Am remediat situaţia cu o criză tipică de adolescent şi cu obţinerea unei promisiuni prin care am primit un set nou de produse.

Pe atunci nu pricepeam prea multe, ce-i drept, dar nici n-ar fi multe de înţeles când vine vorba despre bărbaţi şi cosmetice. Faţă de noi, femeile, care avem nevoie de unele produse doar ca să fim liniştite că există în baie, la bărbaţi pare a fi mult mai simplu. Ei au strictul necesar. Sau, uneori, au doar strictul. Şi lucrul acesta mă enervează puţin, fiindcă, la fel ca noi, doamnele, şi ei au nevoie de o îngrijire amănunţită.  (Citește mai departe…)

Pentru prima dată la Gărâna Jazz

Cu un strop de întârziere, reuşesc să-mi pun gândurile pe “foaie” după festivalul de jazz de la Gărâna. De vreo trei ani încoace am tot cochetat cu ideea de a ajunge acolo, dar abia în această vară s-au concretizat lucrurile (pentru că m-am învăţat minte şi m-am pus să pregătesc plecarea de prin martie-aprilie), când Gărâna Jazz şi-a sărbătorit majoratul.

Nu sunt foarte multe lucruri de spus despre prima mea experienţă la Gărâna Jazz. Despre festival am auzit numai de bine şi cei care l-au lăudat mi-au creat, inevitabil, nişte aşteptări. Care aşteptări au fost îndeplinite, deşi, pe alocuri, sunt de acord cu ce a scris Bogdan aici. Poate că nu am prins cea mai bună ediţie, dar voi reveni, cu siguranţă, şi în 2015.

Am prins doar zilele de 12 şi 13 iulie, în timpul săptămânii fusesem la JazzTM – deci a fost ca un fel de maraton cu jazz pentru mine. Sâmbătă, când am ajuns noi, a ieşit soarele iar vremea frumoasă a ţinut şi duminică – menţionez treaba asta (Citește mai departe…)

Carol Telbisz, cel mai longeviv primar al Timişoarei

Timişoara, la fel ca întreaga zonă a Banatului, se poate mândri cu o lungă şi frumoasă listă de premiere. A fost primul oraş cu străzi iluminate electric, aici a fost editat primul ziar din România şi, din 1953 până în zilele noastre, are trei teatre de stat în limbi diferite. Acestea sunt câteva din premierele înregistrate în oraşul de pe Bega, însă Timişoara are, totodată, şi poveşti mai puţin cunoscute, mai ales despre oamenii care au stat în spatele acestor evenimente.

Unul dintre acei oameni care au dat o mână de ajutor la răspândirea numelui oraşului de Bega peste hotare a fost şi Carol Telbisz, cel mai longeviv primar pe care l-a avut Timişoara (1885-1914). În timpului mandatului său, Timişoara a trecut printr-un amplu proces de modernizare şi a fost considerat al treilea cel mai important oraş din Imperiul Austro-Ungar, după Viena şi Budapesta.

carol-telbisz

(Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 3

FLVN2734

Înainte cu o săptămână de JazzTM, m-am întâlnit cu Teo Milea prin oraş. Zicea că e într-o scurtă pauză de la studiu, după care se întoarce să reia pregătirile pentru festival. Mi-a mai spus şi că-i un pic îngrijorat din cauza vremii, fiindcă se anunţau ploi pentru 11 iulie, a treia şi ultima zi de festival, pe care avea s-o deschidă cu un super recital de pian. Eu n-am prea crezut în prognozele meteo. Şi dacă plouă, aia e! Muzica-i şi mai frumoasă pe ploaie, mi-am zis. (Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 2

Ziceam joia trecută, pe Facebook, că sunt fericită şi că mă simt norocoasă că pot să-l văd şi să-l ascult live pe Al Jarreau. Ei bine, sentimentul îmi revine de fiecare dată când mă gândesc la a doua zi de JazzTM. Cu foarte mici excepții, toată seara am fost numai un zâmbet , în unele momente mi s-a tăiat respiraţia ori m-au trecut fiori. Nu-i de mirare că am ales-o drept ziua mea preferată din această ediție a festivalului.

FLVN2162

(Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 1

Dacă nu aţi fost ieri la JazzTM, atunci sunt şanse să fi citit deja pe la alţii cum ne-a speriat furtuna de aseară. Dar, să ne înţelegem: ne-a speriat doar, nu ne-a alungat. S-a întâmplat în timpul recitalului susţinut de extraordinara Andreya Triana, la câteva minute după ce ne-a spus că va cânta o melodie “anti-rain”.

wm_jazz_tm_ziua1TS037 (Citește mai departe…)