Roots Revival Romania – Colors of Maria Tănase

Joi, 25 septembrie, de la ora 20, la Teatrul Național Timișoara, are loc Roots Revival Romania – Colors of Maria. Super evenimentul face parte dintr-un turneu național cu muzică improvizată, care reunește artiști din 7 țări, proiectul fiind inspirat de Maria Tănase.

Afis Roots Revival Romania

Roots Revival Romania aduce împreună improvizația de jazz, temele folclorice din țările de origine ale muzicienilor, compoziții originale, instrumente tradiționale (ney, duduk sau oud) și vocile Monicăi Mădaș și Mariei Casandra Hăuși. Creatorul acestui proiect muzical este artistul iranian Mehdi Aminian, care spune că România are o identitate unică a muzicii (o chestie la care mă gândesc și eu de multe ori și mă bucur când astfel de afirmații vin și de peste graniță).  (Citește mai departe…)

Am trăit PLAI Festival (ziua 1)

Acesta este un articol început de sâmbătă dimineața și lăsat în draft până azi. Nu vreau să intervin asupra lui, pentru că s-ar putea să piardă din entuziasmul pe care îl simțeam în acea dimineață, după prima zi de #trăiescPLAI.

Aș vrea să vă descriu bucuria pe care am simțit-o ieri, când s-au deschis oficial porțile Muzeului Satului Bănățean pentru o nouă ediție de PLAI, dar nu prea știu cum să fac asta prin cuvinte. E un sentiment aparte, pe care, constat eu, doar la acest festival pot să-l dobândesc. Mi-era dor să mă simt așa și nici nu-mi dau seama cum și unde s-a scurs deja prima zi din PLAI. Așa-i când îmi place ceva foarte mult, nici nu simt cum trece timpul. O să mă străduiesc să memorez fiecare clipă din acest weekend, să am amintiri frumoase care să-mi aline așteptarea până la ediția din 2015.

Anul acesta, particip la festival și în calitate de Partener Cultural, așa că vă voi da detalii și din spatele activităților pe care le voi desfășura în acest sens. Așadar, ziua 1 de PLAI am început-o agățând între doi copaci 14 planșe în format A2 cu imagini ale poveștilor de Prin Banat. Pe cât eram de stresată că nu o să mă încadrez să termin la timp, că nu o să țină sfoara, că nu și că nu, pe atât de bine m-am simțit când am văzut totul sus. Noroc meu că a stat Lia cu mine acolo. M-a ajutat, m-a ghidat și, nu în ultimul rând, m-a suportat, pentru că eram un sac de emoții bune și rele. Mulțumesc! Mulțumirile merg și către voluntarii PLAI, care m-au ajutat să leg sfoara de copaci și mi-au dat o grămadă de sfaturi utile. (Citește mai departe…)

Ne vedem la PLAI 2014!

De azi într-o săptămână va începe la Timişoara, în Muzeul Satului Bănăţean, Festivalul PLAI 2014 (12-14 septembrie) – un eveniment pe care-l aştept de anul trecut, din 15 septembrie, când s-a încheiat oficial ediţia anterioară. Ca de obicei, şi-n această toamnă vom avea super concerte de world music, activităţi mişto pe Aleea Culturală, dar noutatea din acest an constă în inaugurarea Scenei 2, unde se vor desfăşura atât workshop-uri şi concerte, cât şi spectacole de teatru şi dans. Nu vreau să intru în prea multe detalii, mai bine intraţi voi să vedeţi programul Scenei 2.

PLAI 2014 Line-up

Line-up-ul Scenei Mari arată, sună şi, desigur, va suna foarte bine: Asian Dub Foundation, Balako (pe care i-am ascultat deja live în august, la un pre-eveniment PLAI 2014 şi mi-au plăcut la nebunie, ca să nu mai zic că în cadrul concertului lor de vinerea viitoare îşi vor lansa albumul oficial), Duquende, Tito Paris, Carminho, Light in Babylon (rezidenţi PLAI 2014) şi, mai ales, Subcarpaţi + Orchesta.

Cei din urmă reprezintă un proiect special al plăieşilor pentru ediţia a 9-a a festivalului, o colaborare inedită între cei de la Subcarpaţi şi Orchestra, care e formată numai din muzicieni timişoreni, de la Filarmonică sau independenţi. Dacă v-am făcut curioşi, să ştiţi că azi, de la ora 17:00, pe plai.ro va fi live streaming de la ultima repetiţie Subcarpaţi + Orchestra.  (Citește mai departe…)

Stand-up Guys – 10 ani la Timişoara

Era o vreme când frecventam spectacolele de stand-up comedy din Timişoara. Am avut norocul să ajung odată şi în Club 99 Cafe Deko, locul în care s-a conturat stand-up-ul românesc (zic că am avut noroc fiindcă, na, care erau şansele ca eu să mă nimeresc în Bucureşti şi să prind şi un spectacol acolo?). Cu riscul de a mă repeta: mi-am cunoscut şi jumătatea la un astfel de show cu Teo, Vio şi Costel, care s-a întâmplat fix într-o zi de 1 aprilie, prin 2011 (da, puteţi să râdeţi, şi noi râdem când ne amintim treaba asta).

TM-fb-coperta3

(Citește mai departe…)

Da, a venit toamna

Câteodată, am senzaţia că zilele chiar intră într-un sac. Nu-s printre oamenii ăia care se plâng că, vai, a trecut vara, vai, a venit toamna, DAR habar nu am când au trecut toate lunile astea din 2014. Mi se pare că s-au întâmplat atâtea chestii de la începutul anului şi până acum, încât, la un moment dat, am cam pierdut şirul lor. Ce bine că-mi ţin o evidenţă a tuturor evenimentelor trecute şi viitoare, altfel nu ştiu ce m-aş face.

Mai sunt patru luni până când ne-om ura la La mulţi ani!, care se anunţă la fel de pline. Ceea ce e bine, fiindcă-mi voi ţine mintea ocupată permanent. O chestie pe care o urăsc din adâncul sufletului e să am foarte mult timp la dispoziţie, să am vreme să mă gândesc la vrute şi nevrute şi să le întorc pe toate părţile. Mi-e doar teamă că acele concluzii de final o să semene prea puţin sau deloc cu realitatea, aşa cum mi s-a întâmplat de vreo câteva ori, din cauză că am stat prea mult să despic nişte chestii. (Citește mai departe…)

Când alţii îţi pocesc numele de familie

Am văzut aici că cei de la televiziunea din Alba i-au pocit numele lui Flavius şi i-au spus Zemciuc, în loc de Neamciuc. Apoi, m-am gândit la mine şi la toate momentele (alea pe care mi le amintesc, că, aşa, sunt mult mai multe) în care mi-a fost pocit numele. Să nu mai zic că aproape de fiecare dată când trebuie să-mi spun numele de familie la vreun ghişeu, trebuie să dictez fiecare literă. Mai horror e când trebuie să-mi spun numele prin telefon. E ceva de genul: Aşa, notaţi? Deci: P – de la Popescu, A – de la Aurel, L – de la Laura, C, O, N, I. După care sunt întrebată: Palcon, da? NU! PalconI. Cu “i” la sfârşit. (Citește mai departe…)

Despre bărbaţi şi cosmetice

Nu cred că există femeie în această lume care să nu aibă o poveste despre un bărbat din viaţa ei care, la un moment dat, a încurcat gelul de duş cu şamponul sau cu balsamul. Sau şamponul cu gelul de duş. Sau şamponul cu loţiunea de corp. Îmi amintesc şi azi cum, prin anii adolescenţei, îmi cumpărasem ceva şampon şi balsam mai deosebite. Îi făceau foarte bine podoabei capilare şi ţineam foarte mult la ele, dar nu înţelegeam de ce se consumă atât de repede, în condiţiile în care îmi ştiam frecvenţa de spălare a părului. Totul până într-o zi, când mi-am dat seama că un domn din casă îmi confunda produsele pentru păr cu geluri de duş. Am remediat situaţia cu o criză tipică de adolescent şi cu obţinerea unei promisiuni prin care am primit un set nou de produse.

Pe atunci nu pricepeam prea multe, ce-i drept, dar nici n-ar fi multe de înţeles când vine vorba despre bărbaţi şi cosmetice. Faţă de noi, femeile, care avem nevoie de unele produse doar ca să fim liniştite că există în baie, la bărbaţi pare a fi mult mai simplu. Ei au strictul necesar. Sau, uneori, au doar strictul. Şi lucrul acesta mă enervează puţin, fiindcă, la fel ca noi, doamnele, şi ei au nevoie de o îngrijire amănunţită.  (Citește mai departe…)