Pentru prima dată la Gărâna Jazz

Cu un strop de întârziere, reuşesc să-mi pun gândurile pe “foaie” după festivalul de jazz de la Gărâna. De vreo trei ani încoace am tot cochetat cu ideea de a ajunge acolo, dar abia în această vară s-au concretizat lucrurile (pentru că m-am învăţat minte şi m-am pus să pregătesc plecarea de prin martie-aprilie), când Gărâna Jazz şi-a sărbătorit majoratul.

Nu sunt foarte multe lucruri de spus despre prima mea experienţă la Gărâna Jazz. Despre festival am auzit numai de bine şi cei care l-au lăudat mi-au creat, inevitabil, nişte aşteptări. Care aşteptări au fost îndeplinite, deşi, pe alocuri, sunt de acord cu ce a scris Bogdan aici. Poate că nu am prins cea mai bună ediţie, dar voi reveni, cu siguranţă, şi în 2015.

Am prins doar zilele de 12 şi 13 iulie, în timpul săptămânii fusesem la JazzTM – deci a fost ca un fel de maraton cu jazz pentru mine. Sâmbătă, când am ajuns noi, a ieşit soarele iar vremea frumoasă a ţinut şi duminică – menţionez treaba asta (Citește mai departe…)

Carol Telbisz, cel mai longeviv primar al Timişoarei

Timişoara, la fel ca întreaga zonă a Banatului, se poate mândri cu o lungă şi frumoasă listă de premiere. A fost primul oraş cu străzi iluminate electric, aici a fost editat primul ziar din România şi, din 1953 până în zilele noastre, are trei teatre de stat în limbi diferite. Acestea sunt câteva din premierele înregistrate în oraşul de pe Bega, însă Timişoara are, totodată, şi poveşti mai puţin cunoscute, mai ales despre oamenii care au stat în spatele acestor evenimente.

Unul dintre acei oameni care au dat o mână de ajutor la răspândirea numelui oraşului de Bega peste hotare a fost şi Carol Telbisz, cel mai longeviv primar pe care l-a avut Timişoara (1885-1914). În timpului mandatului său, Timişoara a trecut printr-un amplu proces de modernizare şi a fost considerat al treilea cel mai important oraş din Imperiul Austro-Ungar, după Viena şi Budapesta.

carol-telbisz

(Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 3

FLVN2734

Înainte cu o săptămână de JazzTM, m-am întâlnit cu Teo Milea prin oraş. Zicea că e într-o scurtă pauză de la studiu, după care se întoarce să reia pregătirile pentru festival. Mi-a mai spus şi că-i un pic îngrijorat din cauza vremii, fiindcă se anunţau ploi pentru 11 iulie, a treia şi ultima zi de festival, pe care avea s-o deschidă cu un super recital de pian. Eu n-am prea crezut în prognozele meteo. Şi dacă plouă, aia e! Muzica-i şi mai frumoasă pe ploaie, mi-am zis. (Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 2

Ziceam joia trecută, pe Facebook, că sunt fericită şi că mă simt norocoasă că pot să-l văd şi să-l ascult live pe Al Jarreau. Ei bine, sentimentul îmi revine de fiecare dată când mă gândesc la a doua zi de JazzTM. Cu foarte mici excepții, toată seara am fost numai un zâmbet , în unele momente mi s-a tăiat respiraţia ori m-au trecut fiori. Nu-i de mirare că am ales-o drept ziua mea preferată din această ediție a festivalului.

FLVN2162

(Citește mai departe…)

JAZZ™ 2014, ziua 1

Dacă nu aţi fost ieri la JazzTM, atunci sunt şanse să fi citit deja pe la alţii cum ne-a speriat furtuna de aseară. Dar, să ne înţelegem: ne-a speriat doar, nu ne-a alungat. S-a întâmplat în timpul recitalului susţinut de extraordinara Andreya Triana, la câteva minute după ce ne-a spus că va cânta o melodie “anti-rain”.

wm_jazz_tm_ziua1TS037 (Citește mai departe…)

Festival de film la Timişoara: Ceau, Cinema!

Dacă înainte ne plângeam că nu prea avem ce face în Timişoara în timpul verii, şi aici mă refer la viaţa culturală, anul ăsta avem de unde să alegem evenimentele. O listă detaliată găsiţi aici, eu vreau doar să vă povestesc un pic despre ediţia-pilot a festivalului de film (şi de buzunar, cum îi zic organizatorii) Ceau, Cinema!.

10439535_255486924659413_3279212873975685333_n

Se desfăşoară între 17 şi 20 iulie, la Casa Artelor din Timişoara şi pe stadionul de la Gottlob (da, comuna aia bănăţeană de unde se aduce populara lubeniţă de Gottlob) şi e organizat de către Marele Ecran şi Pelicula Culturală. Intrarea la filme costă  (Citește mai departe…)

Bine nu era

În urmă cu vreo două ore şi jumătate, treceam prin faţa unei clădiri istorice din Piaţa Unirii (Timişoara). Ba chiar m-am oprit câteva clipe acolo, fix în faţa ei, după care mi-am văzut de drum. N-au trecut două secunde şi din spate am auzit sunetul asurzitor de sticlă care se face ţăndări. Primul instinct a fost să mă uit în jur. Dar, nu, nu era nimic în jur şi toţi oamenii se uitau în sus, spre faţada clădirii, pe care acum se prelingeau ameninţător bucăţi de sticlă. Se spărsese un geam de la etaj, din cauza vântul puternic. Din fericire, nimeni n-a fost rănit.

Evident că, după ce mi-am revenit din sperietură, am început să-mi fac scenarii. Dacă se spărgea geamul ăla fix când am trecut eu pe sub el, bine nu era. O sută de metri mai încolo, tot în faţa unei clădiri istorice din Unirii, erau alte cioburi împrăştiate pe jos. Deci, bănuiesc că, astăzi, vântul a spart mai multe ferestre prin zonă. Tot pe la orele alea, în presa locală apăreau ştiri despre copaci căzuţi la pământ în diferite zone ale oraşului, tot din cauza vântului puternic. Zic doar să fiţi cu grijă.